Oamenii inca mai simt frica fata de abandonarea in bratele Iubirii Infinite. Si, pe undeva, este ceva absolut normal. Dat fiind faptul ca majoritatea oamenilor cred doar in lumea fizica, perceptia aceasta este de inteles. Am intalnit multe cazuri in care oamenii mi-au spus ca ei cred doar in ceea ce vad. Insa, aici se produce scanteia!
Intrebarea urmatoare este: prin ce ochi privesti? Prin ochii fizici? Prin ochii materiali? Prin ochii limitarii? Ceea ce vezi, aceea devii. Daca faci un pas in spate si incerci sa iti reamintesti ca tu esti mai mult decat ceea ce aparentele fizice iti transmit, atunci vei incepe sa prinzi gustul vietii. Daca te vei impiedica pe strada, ce vei vedea in aceasta experienta? Vei vedea ca viata nu te iubeste, sau vei vedea ca viata te iubeste atat de mult, incat tu inca mai existi in urma acelui obstacol? Vei condamna soarta, sau vei multumi pentru faptul ca inca mai traiesti? Fericirea nu poate fi palpata din punct de vedere fizic, insa chiar si asa, fericirea exista. Si nimeni nu poate contesta asta. Visul tau din mijlocul noptii nu exista in lumea materiala, insa asta nu inseamna ca nu exista...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.