Omul este singura ființă la care părul crește mai lung pe cap, spre vârsta adultă. Lăsat netăiat, părul crește până la o anumită lungime și apoi se oprește de la sine.
Cu mult timp în urmă, oamenii nu-și tăiau părul, considerând că acesta face parte din întreaga lor ființă. Când oamenii erau sclavi li se tăia părul ca semn al înrobirii.
Oasele frunții sunt poroase și au funcția de a transmite lumina spre glanda pineală, care influențează activitatea creierului, tiroida și hormonii sexuali. Tăierea bretonului împiedica acest lucru. Când Genghis Khan a cucerit China a cerut ca toate femeile din țară să-și taie bretonul. Acest lucru le făcea mai timide și supuse.
Yogi Bhajan declara, când părul de pe cap este lăsat să ajungă la lungimea sa completă, matură, atunci fosforul, calciul, vitamina D sunt toate produse și întră în fluidul limfatic și chiar în lichidul cefalorahidian prin cele două conducte din partea de sus a creierului. Această schimbare ionică crează o memorie mai eficientă și duce la o mai mare energie fizică, la o rezistență îmbunătățită, la mai multă răbdare.
Bhajan a mai spus că cei care își taie părul își pierd o parte din energie. În plus, firele de păr sunt antene care se adună și transmit energia soarelui către lobii frontali, acea parte a creierului folosită pentru meditație și vizualizare.
Este nevoie de trei ani de la ultima tăiere a părului pentru formarea de noi antene la capetele firelor de păr. În India, un Rishi este cunoscut ca un înțelept care în timpul zilei își răsucește părul până în creștetul capului, pentru a-și energiza celulele creierului, iar pe timp de noapte îl piaptănă în jos, pentru a energiza aura și a stimula glanda pineală.
Pe timpul zilei părul absoarbe energia solară, pe timpul nopții pe cea lunară. Împletirea părului pe timp de noapte ajută la echilibrarea câmpului electromagnetic.
Oamenii de știință americani au fost preocupați de acest fenomen, mai ales, în timpul Războiului din Vietnam. Americanii au recrutat mulți indieni din rezervațiile din SUA. Îi considerau puternici și rezistenți la luptele care se dădeau în jungla vietnamieză.
Acești tineri au fost tunși conform regulamentului militar și trimiși în Vietnam. Spre dezamăgirea autorităților americane, aceștia nu au făcut față condițiilor din junglă. Bătrânii indieni din rezervațiile americane au spus că odată tunși, tinerii și-au pierdut intuiția și cel de al șaselea simț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.