vineri, 9 decembrie 2016

Diferenta dintre un domn si un prost



Am întâlnit mulți bărbați la viața mea: de la colegi până la necunoscuți pe stradă. Unii domni, alții bădărani. Care este diferența dintre un domn și un prost? Unul are clasă, celălalt trebuie să se mai nască de câteva ori.

Un domn are stil, vorbește corect gramatical, nu împrăștie o dâră de parfum în urma lui, știe să asculte, iar singura lui bijuterie este ceasul. Un prost este bădăran (și mă tem de un pleonasm), vorbește mult și prost, se laudă când nu e cazul, își toarnă sticla de colonie ieftină să simtă și vecina de la colț că folosește parfum bărbătesc și în niciun caz nu știe să asculte pentru că el este buricul pământului.

Un domn nu caută perfecțiunea din reviste, ci o femeie care știe să iubească, o femeie care își acceptă defectele și slăbiciunile, frumoasă și în niciun caz vulgară, elegantă și nu în ultimul rând puternică. Un domn știe că o femeie poate fi partenerul pe care se poate baza o viață întreagă. Dar prostul? Un prost vrea un pachet după standardele impuse de cancanuri, de preferat nu foarte inteligentă pentru că are nevoie să se simtă „bărbat” în fața ei. Un prost își dorește o femeie-trofeu pe care să și-o dorească și alții ca el, dar pe care să nu o mai aibă nimeni.

Un domn nu se ascunde în spatele cuvintelor, el acționează. Un prost vorbește încontinuu și nu face mare lucru.

Un domn știe să fie bărbat: oferă protecție, atenție, duritate și sensibilitate atunci când trebuie. Un domn știe să-și seducă femeia, știe să o facă să se simtă doamnă când a ieșit pe ușă, știe să-i ofere încrederea necesară pentru a fi femeia pe care și-o dorește în dormitor. Un prost face pe durul tot timpul pentru că el este bărbatul “greu de prins”, își neglijează femeia din același motiv, ba mai mult decât atât, o judecă dacă i se pare nonconformistă, este orgolios și nu are niciodată o explicație pentru acțiunile sale.Un domn știe când să ofere flori, un prost o face când greșește.

O femeie adevărată își dorește în viața ei un domn și nu un prost. Fetelor, să țineți minte un lucru: Când știi cât valorezi, nu te opri până nu obții ceea ce ți se cuvine! Și nu mă refer la acea valoare pe care femeile-trofeu și-o asumă, ci la principiile de viață și moralitate. Prostul meu nu este acel bărbat lipsit de inteligență, ci mai degrabă un bărbat care nu a înțeles că un cuplu înseamnă un dans în doi.

Sursa http://www.beautytips.ro/

Diferenta dintre o doamna si o proasta


Multe proaste, puține doamne. Care este diferența dintre o doamnă și-o proastă? De-ar fi doar una! Aud din ce în ce mai des bărbați care-și doresc femei cuminți sau cu demnitate, dar încă nu sunt convinsă că știu cum să și-o aleagă.

O doamnă știe să-și asume faptele, știe ce înseamnă tentația, intimitatea, aventura și angajamentul. O proastă nu-și asumă nimic: dacă alege un bărbat altfel decât scrie în cărți, va da vina pe el pentru că nu-și poate asuma alegerile. O proastă nu știe ce înseamnă angajamentul și își va lăsa întotdeauna câteva uși deschise (să aibă o roată de schimb pentru orice eventualitate), cât despreatașament, confundă adesea dependența cu iubirea.

O doamnă este stabilă emoțional și înțelege că viața ei merge mai departe, chiar dacă o relație se încheie. O doamnă spune mulțumesc și trece mai departe. Pe când o proastă, va trece peste traume ieșind cu primul care-i iese în cale. Doar ea e o femeie trofeu, iar fostul trebuie să vadă ce a pierdut.

O doamnă ține la demnitatea ei și nu are nevoie să primească în fiecare zi complimente de la băieței cărora le țopăie hormonii în pantaloni. O proastă își pune cea mai scurtă fustă și un decolteu pe măsură și iese la vânat. Cumva, au o nevoie morbidă de laude și face tot posibilul să le primească, iar dacă masculul întrece măsură, înseamnă că e porc. Păi, draga mea, porcul nu se scaldă în mocirlă?

O doamnă este sexy fără să devină vulgară. O proastă este împopoțonată din cap până-n picioare: unghii false și lungi, sclipicioase, își pune silicoane cât mai mari pe care și le dezvăluie cu mândrie, rochiile vor fi întotdeauna dintre cele mai scurte, iar machiajul este musai unul de seară la prima oră a dimineții.

Unei doamne nu-i este teamă să muncească pentru pantofii pe care și-i dorește. O proastă vânează portofele cu multe zerouri, doar a investit în ea și acum trebuie să culeagă roadele, nu?


O doamnă este discretă, de la zâmbet până la conversațiile pe care le poartă. O proastă devine zgomotoasă precum o locomotivă veche, altfel cum să-și facă simțită prezența?

O doamnă nu se consideră egală cu bărbatul ei, ci îl completează. O proastă e de neînlocuit în judecata ei, ba mai mult decât atât, e atât de bună, încât are grijă în fiecare zi să amintească asta oricui, oricum.

O doamnă nu este ahtiată după bani, deși știe că sunt necesari, de aceea va căuta să aibă propriile ei activități, să învețe, să se dezvolte. De ce? Pentru că poate! O proastă vrea totul de-a gata. De ce să facă ceva cu viața ei, când sunt atâția care îi pot pune totul la picioare?

O doamnă acceptă un bărbat care să o răsfețe, care să o dorească, care o poate susține. O proastă are nevoie de un bărbat pe care să-l supună și care să fie mai slab emoțional decât ea.

Din fericire, chiar dacă nu te-ai născut o doamnă, poți deveni una. Cu condiția să-ți vezi adevărata față în oglindă.


Sursa  http://www.beautytips.ro/

joi, 8 decembrie 2016

Raspunsuri pline de iubire de la Maica Siluana



Ce este dragostea?“, „Ne potrivim cu adevărat?“, „De ce nu ne mai înţelegem?“ – la toate aceste întrebări au găsit un răspuns duhovnici căutaţi de foarte mulţi creştini, de la noi şi de pretutindeni. Pune la inimă şi în practică, în viaţa de zi cu zi, pildele lor!

Majoritatea defineşte iubirea ca pe un sentiment, dar dacă ar fi doar atât, nimeni n-ar fi iubit. Maica Siluana, stareţă la Mănăstirea Jitianu, spune că dragostea este o poruncă dată de Dumnezeu omului şi că prima experienţă a iubirii este aceea de a fi iubit. „Nimeni n-ar iubi dacă n-ar fi iubit, dar dragostea este şi durere, jertfă, ceva greu de conceput pentru cineva care, atunci când iubeşte, se aşteaptă să i se împlinească toate dorinţele“, explică ea.

Dragostea presupune jertfă

Fiecare iubeşte la celălalt ceea ce-i dăruieşte, după cum spunea şi Părintele grec Paisie Aghioritul în cartea sa, „Sfaturi Duhovniceşti. Viaţa de familie“: „Femeia îi dă bărbatului încredere, devotament, ascultare, iar bărbatul protecţie.

Ea este doamna casei, dar şi o mare servitoare. El este stăpânul, dar şi hamalul ei. (...) Pentru a trăi armonios, trebuie să pună la temelia vieţii lor iubirea, care se află în jertfirea de sine şi nu în dragostea trupească“. Jertfa aceasta, care implică răbdare, este o dovadă de iubire şi unul dintre scopurile pentru care ne unim prin taina căsătoriei. Iată ce sfaturi dădea Maica Siluana la o conferinţă: „Ne căsătorim din dragoste, nu pentru a face copii, ci pentru a deveni şi a face sfinţi. Un alt ţel este stingerea dorinţei trupeşti, pentru ca fiecare să se pregătească să ajungă înger. Se crede că, dacă nu mai ai văpaia de la 20 de ani, trebuie să înghiţi pastile. De fapt, la bătrâneţe, ea devine căldură, atenţie. O ţinere de mână face atunci cât 20 de îmbrăţişări.“

Relaţia intimă este binecuvântată

Când ne gândim la relaţia intimă, spunem că este relaţie sexuală, însă nu poate fi vorba doar despre sex, pentru că suntem făpturi întregi. Tot Maica Siluana atrage atenţia asupra acestui aspect: „Iubirea dintre bărbat şi femeie este lucru curat. Copiii cred că părinţii lor fac prostii, când, de fapt, fac nuntă. Puţini ştiu că taina nunţii se termină la înmormântarea unuia dintre cei doi, iar rău este numai ce este în afara ei.“ Înainte de începerea acestei taine, maica spune că femeia trebuie să aibă răbdare să-l înveţe iubirea pe bărbat: „La primul semn de iubire, ea oferă tot. Confundarea poftei cu iubirea e prima capcană pentru familie“.

„Oare iubesc pe cine trebuie?“

Părintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai Ortodoxiei, care a trecut la Domnul în anul 2011, oferă un răspuns: „Există o forţă nevăzută în tine, cu care simţi că acesta este... cel ce
este. Căsătoria trebuie să se facă ori bine, ori deloc, fiindcă este în slujba unui ideal, nu în slujba plăcerilor. Altfel, este doar o pierdere de timp.“

De ce nu ne înţelegem?


Părintele Paisie Aghioritul a explicat din ce motive: „În deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu. Dacă amândoi v-aţi mânia repede, aţi dărâma casa.“ Completându-se unul pe celălalt şi schimbându-se în bine, cei doi sporesc duhovniceşte.

„Iubirea este răspunsul la toate întrebările.“- Părintele Arsenie Papacioc

Intre celibat si casatorie



Între căsătorie şi celibat


- Eram un grup de vreo şase-şapte prieteni - pe atunci, toţi necăsătoriţi - şi şedeam, într-o seară, sub un molid, ascultându-l pe Părintele: - Să nu vă mai chinuie problema alegerii între căsătorie şi celibat. Uneori, vor veni zile în care veţi simţi dorinţe sufleteşti şi trupeşti pentru căsătorie, iar alte zile în care aceste dorinţe vor scădea în intensitate, pentru că veţi avea dorinţe dumnezeieşti, mai presus de căsătorie. Când vor veni ispitele trupeşti, nu încercaţi să le alungaţi cu violenţă, căci satana le va face încă şi mai atrăgătoare şi, astfel, vă vor vătăma. E mai bine să le întâmpinaţi cu calm, transformându-le, din dorinţe păcătoase, în dorinţe legitime. Să vă spuneţi, atunci: "Poate mă voi căsători şi mă voi bucura de plăcerile conjugale, aşa cum vrea Hristos".



Când iarăşi veţi avea dorinţe de feciorie, să le primiţi cu recunoştinţă, cultivând în taină arta sfinţeniei. Cândva, balanţa va înclina fie într-o parte, fie într-alta. Unii se străduiesc să se sfinţească luptând împotriva patimilor şi păcatelor lor, iar alţii, iubind pe Hristos şi voia Lui. Primii ajung să împlinească puţine lucruri, căci lupta lor este foarte dură, pe când aceştia din urmă înfăptuiesc mai multe, deoarece, când îl iubeşte pe Hristos, patimile şi păcatele îşi pierd orice farmec şi atracţie în faţa bucuriei pe care o simţi iubindu-L pe El. Când vin zorile şi intră în odaie lumina, bezna se risipeşte îndată. Părintele se opri. Părea că se gândeşte la ceva. Apoi, începu iar: - Poate nu ar trebui să vă spun asta, dar, totuşi, v-o spun. Se întâmplă să ajungă omul la o vârstă înaintată şi încă să mai oscileze între căsătorie şi celibat. Atunci, satana lansează asupra lui cel mai greu atac: îi pune în suflet frica de celibat. Plin de spaimă, omul începe să-şi caute soţie/ soţ, să-i roage şi pe alţii să-i caute, aceştia să râdă de el, iar el să ajungă în pragul bolii sufleteşti. De aceea, vă spun din nou: nu vă frământaţi cu problema alegerii între căsătorie şi celibat. în loc să vă agitaţi cu acest lucru, îndreptaţi-vă întreaga strădanie pentru a-L iubi pe Hristos din tot sufletul şi, la momentul potrivit, El vă va da răspunsul ce se potriveşte sufletului vostru şi pe care îl veţi accepta fără silă şi mâhnire, ci în linişte şi cu mulţumire. Aşa veţi rezolva această problemă şi veţi păşi pe drumul potrivit, lăudând pe Dumnezeu. "PĂRINTELE PORFIRIE

Sfatul maicii Siluana pentru casatorie tarzie



Căsătorie după 40 de ani

Doamne-ajută!

De la 30 de ani m-am apropiat de Biserică - atunci am citit și primul acatist și am ajuns o creștină ortodoxă practicantă după 40 de ani. Dorința mea e să mă căsătoresc, dar nu mai găsesc persoane de vârsta mea dornice să-și întemeieze o familie. Și îmi doresc o familie ortodoxă practicantă. Mai pot nădăjdui că Dumnezeu îmi va ierta păcatele și-mi va trimite un om la acestă vârstă? Am 47 de ani. Locuiesc în străinătate și cu greu îmi câștig și cele necesare traiului... Îmi e teamă de ziua de mâine și de singurătate. Ce mă sfătuiți să fac?
BUCURIE SFÂNTĂ, MONICA!



Acum ai nevoie să înveți să te încrezi în grija Domnului. Tu să faci poruncile, să te spovedești des, să te împărtășești des și să dorești să fii cu El și El cu tine în toate. În rest va avea Domnul grijă de tine. Nu mai căuta bărbat, renunță la dorința de a te căsători. Această dorință face să nu ai șanse să te căsătorești. De ce? Pentru că orice dorință împlinită moare. Știi asta, nu? Așa că această dorință a ta face, te face să faci lucruri care să împiedice împlinirea, adică moartea ei! E ceva foarte ciudat. Dar cred că deja ai văzut că o dorință obsedantă nu ni se împlinește. Așa că pune această dorință firească în fața Domnului și nu te mai gândi la ea, ci la voia Domnului. S-ar putea să ai surprize. Dar să fii hotărâtă și să faci ce ți-am spus. Apoi, învață să fii blândă, să nu judeci, să nu clevetești, să te rogi pentru toți oamenii, să fii cinstită și vei atrage oameni de același fel.

Cu rugăciune și binecuvântare,

Maica Siluana

miercuri, 7 decembrie 2016

Pentru a avea curajul de a face fata in situatii sociale dificile: Psalmul 141;

Psalmul 141
 
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii".
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Cand te supara necuratul Psalm 37



Psalmul 37
 
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
2. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.
3. Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.
4. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
6. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
7. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.
8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.
14. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări.
15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.
17. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;
19. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.